SATUL COTARGASI

 Monografie in versuri scrisa de LUMINITA MREJERU

Pe Bistrita-n jos,

Pe un mal frumos,

Se-ntinde o vale,

Batuta de soare,

Cu vai racoroase,

Cu dealuri umbroase,

Paduri seculare,

Mari,fara hotare.

In acest tinut,

De nimeni stiut,

Mari ca se oprira,

Si se poposira,

Patru frati cinstiti,

MREJERU numiti,

Cu femei,copii

Si slugi grijulii,

Care sa-i slujeasca,

De hoti sa-i pazeasca.

Din PROBOTA au plecat,

Caci mult au indurat

Aici cat au stat,

De la fanarioti

Ce erau mari hoti.

Tara o pradau,

Pe razesi bateau,

La sapa de lemn

Ajungea cel demn,

Cel ce nu s-apleca

Capul i-l taia.

Actele spuneau

Ca din Petru Rares coborau

Cei patru razesi bogati

La cap luminati.

Ei au chibzuit,

Si s-au tot gandit,

C-ar fi nimerit,

Sa plece de tot,

Din acest loc.     

Cand toti hotarara,

La drum si pornira.

Mergand ei intruna

Ca sa-si piarda urma,

In paduri intrara,

Si se infundara,

Chiar in acest loc,

Batut de soroc.

Oricat au umblat,

De case n-au dat.

Noapte s-a lasat.

Ei se odihnira,

Apoi se gandira:

Sa-si inalte case

Nalte si frumoase,

C-au iarba de oi,

La mandru zavoi,

Dealuri si coline,

Ape cristaline,

Cu apa usoara,

Sa-i scape de boala,

Ca padurea-i deasa,

Si-au lemne de casa.

A doua zi dara,

iute s-apucara,

Brazii de-i taiara.

Locul masurara.

Ei l-au impartit,

Cinstit,chibzuit,

Dupa nevointa,

Spre-a lor folosinta.

Tot pe-aceasta vale,

Batuta de soare,

Nefiind deci sat,

Era mult vanat;

Pe ape foscoteau

Pesti,ce straluceau.

Pastravi ruginii

Erau sute,mii,

Prin locuri pustii.

Toate le-au facut 

Ca de la-inceput,

Sa aiba fiecare,

Multa-ndestulare.

Dar cel mai bogat

Si mai luminat,

Batran chibzuit,

Si de toti cinstit

PETREA el numit,

Era-n fruntea lor,

Muncind cu mult spor.

Cu sarg toti munceau;

Case mari faceau;

Frumoase,inalte,

Ca niste palate.

Dar cand sa termine,

Unde sa se-nchine?

Toti au hotarat

Ca si la-nceput,

Sa inalte-n sat

Lacas de-nchinat.

Cu totii au postit

Pan-au ispravit.

DOMNUL le-ajut

Brazii de-i taia,

Valea rasuna.

Si nu s-au oprit

Pan n-au ispravit,

Lacas de-nchinaciune

Si cu multumire,

catre cel de sus

Ce-l numeau Iisus.

Mult se bucurara

Cand il terminara.

Nu au mai postit,

Dar au chefuit,

Trei zile de-arandul,

De vuia pamantul.

Cand se terminara,

De lucru se-apucaral;

Catarge mari taiau,

Si le cepuiau,

Si le corhaneau,

Cu boi le trageau.

Plute mari faceau.

Pe Bistrita porneau

Si de tooot duceau....

Pana la Siret

De unde merg mai incet.

La Dunare ajungeau

La turci le vindeau,

Si multi bani luau.

Acasa intorsi,

Mult mai bucurosi,

Domnului multumeau,

Apoi chefuiau,

Caci aveau de toate

Pe indestulate.

Satul s-a marit,

Caci si altii au venit;

S-au casatorit,

Si s-au inmultit,

Pe aceasta vale,

Batuta de soare.

NOTA

Dupa atestarile documentare,denumirea satului COTARGASI deriva de la cuvintele ce se foloseau la denumirea lemnelor dupa marimea lor cat si a oamenilor ce lucrau la ele.

CATARG -lemn foarte mare,foarte lung (peste 30 m. lungime)

CATARGAS - lemn mai mic decat un catarg. (copil-copilas ; catarg-catargas)

CATARGELE - lemne lungi dar mai subtiri.

CATARGARI - oameni ce lucrau la facutul catargelor.

Padurile seculare ce stapaneau aceste locuri din vremurile de demult,coborau pana in apa paraului Cotargasi de astazi.

Biserica a fost construita din lemnul taiat de pe loc.

Dupa demolare,din lemnul sanatos ramas,s-a construit clopotnita care dainuie si in zilele noastre.S-a construit o biserica noua mai mare zidita din piatra,intre anii 1906-1908.

ADUC MULTUMIRI DOMNULUI INVATATOR GHEORGHITA MREJERU PENTRU ACEST MATERIAL.

Posted in: BROSTENI - REPERE GENERALE,COTARGASI,FILE DE ISTORIE